refulare

de foarte mica, mi s-au bagat pe gat bunele maniere(cele din carte, nu cele universal acceptate). alaturi de poezii, alfabetul sau asortatul hainelor, era una dintre lucrurile pe care trebuia sa le invat(si mai ales sa le respect)oriunde m-as fi aflat si indiferent de momentul zilei. n-am insistat niciodata cu intrebari suplimentare, am acceptat ca trebuie si eram constienta ca astfel evitam observatii si nu-mi era rapit din timpul de joaca.

inca am bine intiparita in cap o imagine cu mine si bunica(din primii 7 ani de viata deci)cand ea m-a gasit seara mancand singura in bucatarie cu, omg, antebratele si coatele puse pe masa. mi-a facut observatie, mi-a trancanit despre cum i-as deranja pe cei de langa mine(daca ei ar exista) si m-a pus sa mai mananc o data, frumos, cu ea holbandu-se. iar mult timp dupa, la mese, era de ajuns sa se uite urat la mine si sa mimeze cuvantul "coatele" ca eu sa stiu ce am de facut.

cum ce-i prea mult strica, am fost transformata intr-o victima a bunelor maniere, am anumite frustrari din cauza asta, desi mi-am dat seama ca nu-i decat o conventie prin care se incearca demonstrarea respectului intre oameni si atat. ma lupt cu toate regulile care-mi trec prin minte la orice pas fac si, totodata, sa ignor "greselile" celor din jur. totusi, nu pot sa nu sesizez cand cineva respecta regulile si sa apreciez: timp destul in urma, eram lesinata dupa un baiat, dar momentul in care i-am jurat dragoste eterna in gand a fost cand a intrat primul in local, asa cum numai la tata si la prietenii lui vedeam.

dupa modul in care e prezentata situatia in familia mea, singura a trebuit sa disting bunul simt de bunele maniere. desi cele din urma creeaza prima impresia, cu mult mai important mi-am dat eu seama ca este bunul simt: propunerea de a-mi cara ghiozdanul greu s-a anulat cand ai controbait prin el fara sa-ti dau voie. sau degeaba mergi pe partea cu strada si pui intrebari de tipul "vreau sa vin la tine acasa. de ce nu pot sa vin?"

desi incerc sa ma aliniez cu lumea normala, tot observ cand oamenii au coatele pe masa, desi mi le pun si eu. iar regula nescrisa pentru ca mama sa placa pe cineva cand vine in vizita este ca respectivul, intai de toate, sa nu incerce sa se descalte la intrare ca....nu e politicos.