Despre oameni...zic!

Într-o discuţie să zicem banală, purtată zi de zi, de fapt, m-am lovit de... ceva. Nu găsesc un termen... De cum judeci un om fără să-l cunoşti prea bine, din "prima impresie" şi din diferite... asociaţii cu persoane din trecut.
Cunoşti o persoană. Te surprinzi sorbindu-i vorbele, urmărind-o cu maximă atenţie. Poate, în subconştient, ai văzut în acea persoană ceva ce ai iubit odată, ceva ce ţi-ai dorit odată, ceva ce ţi-a fost refuzat odată. Poate ochii albaştrii sau verzi, părul creţ sau blond, gropiţele, poate vocea groasă sau faptul că e rârâit sau sâsâit... poate un gest, o privire, o vorbă frumoasă... ceva declanşeză o reprezentare vizuală sau auditivă... nu neapărat pe moment, poate atunci doar te simţi apropiat de persoana respectivă, fără să găseşti o explicaţie... Abia după zile, săptămâni, luni poate-ţi dai seama că motivul pentru care te simţeai aşa era că îl/o vedeai pe X sau Y în el/ea. Şi sentimentele care au fost odată pentru persoana respectivă se transformă în ... emoţii curente. De scurtă durată, dar intense.

E mai urât când vezi în persoana nouă pe cineva care ţi-a făcut rău. Vezi în ea calităţile persoanei din trecut, dar asta nu înseamnă că poţi să elimini defectele. Şi, chiar dacă nu pare că ar avea intenţii rele, ai o oarecare reţinere, o frică...
Te protejezi...
...saaau te arunci cu capul înainte, nu te gândeşti de două ori, carpe diem şi it's my life, it's now or never.

Cu toate astea, chiar cred că primele 5 secunde sunt decisive.


P.S. De Crăciun fii mai bun...

Ajutati omul asta. Iisus va aprecia! http://boboqe.blogspot.com/2007/12/ajutor.html