"mp3-playeru?" "ce-i cu ecleru'!?"

azi, 17:59
eu: Ce faci Paca, de ce nu mă laşi în Bucureşti?
Paca: Pentru că îmi doresc foarte mult să merg ca să fiu iar "bine"... să scap sau căcat, ceva gen. Dar realizez că e cam greu să ajungem acolo. Şi fac biiiiiine...
eu: Nu zic, mă, că mă urc mâine în primu tren... deşi m-aş urca :) dar... pot să visez! În lumea mea sunt în Bucureşti acum... cu George :-" în Suburbia!
Paca: Vaaaai, nu vreau să-mi permit să visez! Vreau acolo ...:(( M-aş urca acum în primul tren... cine dracu înţelege ce-i în capu meu?
eu: Eu?:)) Deşi mie nu-mi displace să visez... Adică eu zâmbesc, mă şi oftic, dar îmi place să am ceva la care să visez. Şi momentan toate chestiile la care visez sunt în Bucureşti. Mă laşi să pun discuţia asta pe blog? Poţi să cenzurezi... nu văd ce, dar poţi :)
Paca: Te las, faci cum vrei :) Văd ceva foarte profund şi care mă reprezintă în pata aia neagră.
eu: Ce vezi în pata neagră? :-?
Paca: Nervii mei, temerile, relaţia, iubirea, şcoala, ceiul de dimineaţă, pachetul zilnic de ţigări, fondul de ten, Vama, Olanda, pastile, valeriană... Ligia... tot!
eu: Da. Sunt de acord. Şi pata aia e o iluzie. Şi discuţia asta. Şi eu, şi tu. Şi eu adorm uitându-mă pe pereţi, ca la cinema, pereţii îmi ştiu povestea...:)
Paca: Deci mă înţelegi... suntem 2 nebuna.... iar e haos! PULA!!! Urăsc sentimentul ăsta!
eu: Nu... de ce...? Nu suntem nebune. Trăim. Restu nu trăiesc. Or să-şi dea seama că au trăit degeaba până acum :) Şi de ce ai ceva cu haosul? E de obicei însoţit de sentimente, trăiri puternice. Îmi plac sentimentele puternice... emoţiile :)
Paca: Tocmai de-aia îl urăsc. Îmi e mult mai comod să trăiesc aşa... no feelings, no suffering :)
eu: Aia numeşti tu trăit mă?
Paca: Da... e atât de comod! Nu-mi doresc să sufăr, dar nici să iubesc...
eu: Trăit fără asta e... nu e :)
Paca: Ai încercat?! Să vezi cum e... Nu mai vreau nici iubire... nu mai vreau nimic. Vreau doar prieteni lângă mine. Becks, ţigări şi muzică...