fortat

Nu odata am avut tema de compunere sau de discutie la limbile straine despre cel mai fericit moment din viata mea. Pentru ca imi lipseste cu desavarsire interesul, iar la capitotul imaginatie stau rau, le-am expus cu insistenta povestea despre cum, wooow, uuu, iiii, yeeeey, am primit-o cadou pe brenda, catelul meu.
Dar....incredibil, nu-i nici pe departe asta. pe moment m-am gandit ca si sa-mi doresc sa fiu sincera, nu pot, ar fi deplasat, nu as avea ce sa-i povestesc prea mult despre el si oricum nu merita. ulterior, mi-am dat seama ca de fapt nu as marturisi nimanui care este(n-o sa imbratisez ideea de a striga ca acela a fost cel mai, desi nu e secret ce s-a intamplat), ce am simtit si alte detalii. a fost clipa mea, tot simt furnicii in palme, ma incrunt si zambesc stramb.
"Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete..."(Octavian Paler).

dar hei, pot sa va impartasesc din bucuriile mele. din fericiri nu, se devalorizeaza din punct de vedere al incarcaturii emotionale .