la multi ani mie

gata cu "sarbatorile". gata si cu vacanta. gata si cu pauza de scris pe blog(vreau link din nou >:P). concluziile sezonului: nu se poate sarbatori craciunul de unul singur, m-ati intors pe dos, la anul il voi ignora; revelionul a rulat, mai vreu party; si ca in fiecare an ziua mea, yey, ziua mea, yey.

...ziua mea, yey, care sunt doua de fapt. am, domne, mai multe rude decat as fi crezut. au sunat ca la gara pe 6, nu m-ai mai vazut de douaj` de ani, da` ma suni de ziua mea ptr ca deh, trebuie , amandoi stim asta. s-au intrecut in urari, unu` mai bine-intentioat ca altu`, din categoria romanu` s-a nascut poet, apogeul fiind atins de strabunica din partea bunicii (ca aia din partea bunicului are alte probleme, gen cati ani implinesc si daca cunosc vreun avocat s-o reprezinte la procesele impotriva fiica-sii, eh, 95 de ani sunt 95 de ani) care mi-a zis ea frumos: "acum 17 ani, intr-o zi cum e si azi, ma-auzi mama, a cazut o stea [man?]. si steaua aia esti tu. si ne luminezi vietile, pupa-ti mami sufletu` tau.", apoi telefoanele cu mama langa mine care-mi soptea ce cadou mi-a trimis fiecare, sa multumesc. toate ca toate, asta e partea light, mai o matusa, mai o tigara.

incepand cu ora doua, mi-au calcat casa rubedeniile trecute de 60 de ani, le invitase mama ca deh, e ziua mea. yey, floricele, bombonele, bani, pupici, povestit despre cum a fost la munte; scenariu si interpretare perfecta, fictiune pura - dat cu sania, schiuri, fact om de zapada, tavalit in vapada, vizitat breaza, heh, vedeam in ochii mamei dezaprobarea si dreptate avea (dupa ca-s scrumiera nenorocita, torn cu beutura in mine, fac sex pe bani, mai si mint ca vita). in fine, dupa 10 minute de participat activ la sarbatoare, ma postez intr-un fotoliu si stau....si stau...lumea si-a gasit subiecte de discutie-fotbal si respectiv mancaruri gatite- sunt ignorata total. intr-un final m-am carat la calculator si i-am lasat sa continuie sa sarbatoareasca....ziua mea.

acuma ma-ntreb si io... din moment ce se cheama ca e ziua mea de ce sunt obligata sa fac lucruri care in mod evident nu-mi priesc, sa sarbatoresc in stilul caracteristic familiei sau nushtiu exact, romanului tipic, sa fiu obligata sa-mi scot de pe mine tricoul MEU cu maiden in care-mi doream sa stau, din motivele mele, zic, doar pentru ca invitatii(mamei) vor veni "frumos" imbracati si sa ma prefac implicata spiritual in conceptul de familie.

azi ma simt mai putin importanta. trebuie sa impart urarile si atentia cu taicamiu. prin urmare m-am retras, cedandu-i de tot onoarea de a participa la toate conversatiile in calitate de sarbatorit si am fost de acord cu comanda de mancare la restaurantul chinezesc desi nu ma-ncanta. bori-as pe musafiri rata cu bambus....