psihologic vorbind

Azi am vizitat psihologul scolar, mai adaugand astfel si un tic pe lista cu "things to do in life". Am ajuns la timp, cucoana m-a intampinat cu ranjetu-i caracteristic, riscand sa o pocnesc din prima. Mai intai si-a turuit discursul despre confidentialite, registre, coduri bla bla, timp in care i-am analizat radacinile nevopsite, in contrast cu rosul turbat din restul capului. Boon.

Pasul doi a fost expunerea motivului pentru care o onorez cu prezenta. I-am povestit acolo ce si cum, c-o fi c-o pati, timp in care observam cum fata ei devine din ce in ce mai serioasa. Termin, apoi, cu o voce grava, ma intreba : "Si cum te-a facut sa te simti?". zbang. Ma asteptam la intrebarea asta, ma pregatisera oameni care mai fusesera, dar nu din prima. Ma stradui sa-i raspund cat de bine pot, apoi trage concluzia ca am simtit "nepuntinta", cuvant care nu se afla in seria de 5 pe care i-o dadusem eu. A luat-o pe pustii, s-a legat de context, m-a intrebat de situatii similare "in care m-am simtit la fel", numai de esenta nu. Ii mai dezvolt putin, incerc sa redresez discutia; se convinge abia dupa ce am alcatuit scari de valori cu prioritatile mele, ca trebuie reanalizata problema.

Reusim intr-un final sa discutam despre ce ma interesa. A parut ca intelege, i-am raspuns la intrebarea "ce ai simtit?" de 50 de ori, facand un efort sa-mi amintesc ce am simtit de fiecare data, sperand ca va fi cu folos. Aud soneria, inchei si astept entuziasmata o concluzie, macar vaga, fie ea si gresita. Nu, nu am primit-o. In schimb mi-a dat tema pentru acasa.

Am iesit usor naucita din cabinet, intrebandu-ma in gand pe ea cum o face sa se simta o sedinta de genul asta...?

ps: nu mai merg la psiholog