Fidelitate?

"Cheat on me once, shame on you, cheat on me twice, shame on me"

Asta credeau 3 din cei 5 oameni de la masa la care eram azi.


Eram în Epoca Metalelor cu half.moon şi LittleBro, Paca, Nemo. După discuţii pe teme oarecum idioate, am ajuns la această mare problemă. Ţi-ai ierta jumătatea dacă te-ar înşela?

Majoritatea a zis că da. Dar nu în orice condiţii! Da, dacă a fost o slăbiciune de-o seară, un el/o ea care a apărut şi i-a luat minţile (fior prin coaie, chestii), eventual combinat cu nişte alcool, genul de infidelitate care e regretată a doua zi, mărturisită, sperând la iertare. Şi ok, nu uiţi, dar ierţi. La următoarea "abatere" evident zboară, îndepărtând astfel şi orice şansă a unei potenţiale prietenii.

Ok, probabil se poate şi aşa, eu n-aş putea să iert. De ce? Pentru că moare încrederea şi nu mai e nimic din relaţie. Ştii că te-a înşelat o dată... te gândeşti că s-ar putea întâmpla oricând din nou, nu? Pân la urmă are şi el/ea, cel/cea care te-a înşelat, dreptare; ti-a fost infidel(ă), l-ai iertat(ai iertat-o), căcat, înseamnă că nu te-a deranjat atât de tare. Deeeci ar putea să nu-ţi spună... şi dacă afli ... ehh, o să-l(o) mai ierţi o dată!

Cred că m-aş supăra rău dacă aş afla că prietenul meu mă înşeală. De fapt, nu neapărat. Nu zic să-i omorâm cu pietre în piaţa publică :-" Dacă ar mărturisi, ok, l-aş ierta, n-am mai fi împreună dar am putea rămâne doar amici. Daaacă aflu de la cine ştie cine sau, mai rău, văd eu ceva... oh well... I leave with a broken heart, you leave with a broken nose ;;)