Ani de liceu

Sunt momente în care, oricât de sătul ai fi de ceva anume, oricât ai spune că nu mai suporți situația respectivă și că nu vrei decât să se termine mai repede, brusc, îți dai seama că o să-ți lipsească într-un fel sau altul...

Liceul. Nu l-am așteptat niciodată entuzistă, nu a fost cine știe ce schimbare. Sau a fost, dar prea lentă să stau să mă minunez de ea. Tocmai de-aia, chiar din a 9a a apărut dorința arzătoare de a trece mai repede de cei 4 ani pentru a ajunge la presupusul paroxism al vieții mele, plecarea la facultate.

Da, doar eu și Bucureștiul; eu, independentă, puternică, pe picioarele mele, Bucureștiul, viu, nou, palpitant. Urma să am 18 ani (wow!!!!) și să mă simt adult. Și, mai ales, să scap de marele meu coșmar, liceul.

Nu că ar fi fost vreun scenariu de film prost american în care toată lumea mă urăște, sunt un fel de paria a ”societății”. Pur și simplu nu îmi plăcea. Deloc!

Nu zic că acum s-ar fi schimbat ceva. Dar...!

Aseară, în timp ce în fundal cineva fredona ”Ani de liceu” și cel din dreapta mea mă întreba dacă mă regăsesc, mi-am dat seama că niște amintiri drăguțe tot rămân.

Zilele când evadam pe geam și trecătorii comentau dezamăgiți de ”tineretul din ziua de azi”, primul anuar din prima zi de a9a, pauzele în baia unde era la fel de mult fum ca-n Taclale, la concerte, cafelele de dinainte, după și din timpul orelor... Certurile din clasă, frumoasa oră de educație pentru sănătate în care mi-am umilit colegul (nu, nu eu am pus filmulețul), bătăile cu Paca, bârfele de șantier... și lista ar putea continua...

Nu, nu pot să-mi spun că o să-mi lipsească. Dar sunt sigură că o să-mi amintesc cu plăcere...:)



Recomand: http://www.kudika.ro/articol/special/4527/Ani-de-liceu.html ( pentru că eu sunt cool și azi citind Cioran :)) )

Stupid user

Nu-mi mai incap in piele de mandrie. Dupa o ora si jumatate cu nervii intinsi la maximum, folosindu-mi toate resursele intelectuale si cunostiintele de limba engleza, am reusit sa-mi fac telefonul sa sune cu "the bear necessities". Am urmat o groaza pasi simpli, trei sferturi din ei nu mi-au folosit la nimic:

1. Instalat chestii de pe cd-ul cu care a venit telefonul. Initial instalat chestie gresita, apoi curatat cd-romul de suc intarit(cu scuipat), instalat chestie corecta.

2. Avem melodia. Trebuie taiata. De cand am participat la un concurs anti-droguri la scoala, stiu cum se editeaza un film. Daca merge cu film, merge si cu melodie. Cu windows movie maker. "Import"-ez melodia, ascult la ea de 100 de ori, ma hotarasc ce si cat ramane, dau sa salvez. Stupoare. Minunatul nu salveaza decat *.MSWMM - sau cel putin atat am descoperit eu. Sfinti, cristosi, biserici, neamuri.

3. Now what? Il vad pe mihai pe mess, mi-amintesc de Wikipedia. Search "audio editing", citit balarii, sclipit ochii. Audacity. Free download, install, start. Am repetat procedura cu aranjat melodia, apoi save. Aici intervine genialitatea celui care a inventat acest program, mult mult respect: apare mesaj mare ca dand "save" voi avea aceeasi soarta ca la wmm, respectiv o extensie numai de ma-sa stiuta. Dar! dand "export mp3/wav", se prea poate sa imi ating telul.

4. Sunt vreodata 4 pasi de urmat?! nu. Trebuie sa fie 5, ca 5 femei in pwla goala, sa fie fara sot... Prin urmare, optiunea "export mp3" nu functiona pur si simplu, doar in combinatie cu un kkt.dll care o encoda(?). Googled, luat kk.dll, export mp3 ....

5. Save, transfer in telefon, plaaaaay:

Look for the, bear necessities
The simple bear necessities,
Forget about your worries and yor strife..... \:D/


Nu ma intereseaza sub nicio forma sa aflu o modalitate mai simpla prin care putea sa obtin acelasi lucru. Oricum nu aveam nimic mai bun de facut...

:)

update: am primit iepuraş de ciocolată! pupici mihai :p şi raffaello şi oo milka deci mmm... în taclale s-a sărbătorit învierea prietenului pletos, la lumina lumânării, cu (o improvizaţie ce-i drept de) împărtăşanie...

deci Paştele ăsta nu e aşa de rău pân la urmă... :-"

the day's divinity:
"unde dragoste nu e... facem!"

(aştept bătaie de la half.moon :p)

So fine

Câteodată nu e chiar aşa rău să te întorci în trecut. Poţi să iei întoarcerea ca pe o şansă să faci totul din nou, de data asta bine. Şansele par mai mici să apară aceleaşi probleme, să faci aceleaşi greşeli. Şi în cazul în care eşti dezamăgit... nu e la fel de dureros că nu mai e prima oară. Dar probabilitatea să fii rănit din nou e practic nulă, ţi-ai învăţat o dată lecţia, cât de idiot să fii să devii iar vulnerbail când ştii foarte bine cum stau lucrurile?!

here we go again

actiune , reactiune, actiune iar. cum toata lumea e iar ok cu toata lumea, fericire maxima si pace mai ceva ca inainte, vineri da criiiiiistiiiii party. deci, ia in primire si rolul de organizator si responsabilitatea pentru o eventuala combinatie nereusita de oameni care vor veni, unii cu gura mai mare, altii cu alte trasaturi numa bune de tras prin si anume, gurile mari.

asta asa, ca un deznodamant al incidentului dezbatut in multiple randuri pe bloguri. si nu puteam sa nu ma balacesc si eu putin ...

Mmmmmmm

Ma bucur de ultimele ore petrecute in Cetoslovacia :(
A fost o vacanta reusita, un weekend de tinut minte(n-am facut nimic!!).

"Si cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie!" :P

Flower by Cynthia Rowley

Ceream acum puțin timp ajutor. Ei bine, l-am primit!

Am luat bine semnul bun! Gata, s-a dus plictiseala, s-au dus orele de stat în casă sufocată de pereți. Activități multe și cu voluntariatu, școala mă face și ea să mă implic ceva mai mult, ieșirile nu mai sunt așa de triste (chiar deloc aș zice :))) și găsesc totuși și niște timp pentru pasiunile mele (m-am reapucat de desen și teancul cel mare de cărți care mă așteptau s-a micșorat considerabil).

Aștept să iasă iar soarele, să vină căldura, să văd copaci înfloriți. Pană atunci voi fi eu reprezentanta mult așteptatului anotimp, cu soarele la gat și cu parfumul meu care miroase a primăvară!

M-am uitat pe pozele din anii trecuți din perioada asta. În 2006 eram undeva la un grătar pe plajă, iar anul trecut, probabil acasă, visand la cai verzi pe pereți (Prib sper că citești asta și-ți amintești :D). Deci... ce astenie de primăvară, ce depresii, tristețe sau oboseală? Nu! Chef de viață, energie, veselie, distraaaaaaaaaacție!!!!!

...soarele se joacă-n mana mea...

Primăvara a început bine. Iau seara asta (ft reușită de altfel) ca pe un semn bun!

Am Băut (da, cu b mare) cu half.moon (care și-a stins setea de vodkă), cu Păcutz, Chris, Mihai chiar, LittleBro și încă vreo 10 oameni. Am ras, am dansat, o seară de care o să ne amintim cu plăcere în momentele de nostalgie!

Deci pot să sper că așa o să fie de acum. Îmi iau la revedere de la plictiseală (în sfarșit!) și primesc cu brațele deschise Soarele :D

Miroase a primăvară!

Vacanţă!

M-am întors acum două ore din Bucureşti. După ultima vizită în Bucureşti, atât eu cât şi Paca am căutat - timp de trei luni deci - o ocazie, un motiv să mai fugim o noapte acolo. Nici o ocazie specială, nici un motiv bun... Doar am plecat în Bucureşti.

Am ajuns pe la 13 în cămin în Regie, am plecat, apoi, cu ai noştrii prieteni să mâncăm...

După masa copioasă în Tip Top, plănuiam să ne petrecem restul serii (şi noaptea) în Suburbia. Dar am fost dezamăgite: în afara faptului că era gol, nici muzica nu era ok şi nici nu ne-au dat alcool (că suntem minore, eeeh). Deci am plecat supărate, dezamăgite în căutarea altui bar.

Prima oprire a fost în Cool Cat. Arăta foarte bine locul, mi-a plăcut faptul că nu erau scaune, ci perne pe jos, şi că lumina era foarte slabă. Dar am stat ft puţin acolo pentru că eram foarte înghesuiţi (noi 2, Paca+1 şi Diana şi încă vreo 6-7 oameni, toţi într-o cameră cam cât bucătăria mea) şi muzica era dată mult prea tare, nu ne înţelegeam.

Băieţii ne-au dus apoi în Fire. În primele X ore, muzica a fost foarte proastă. Housăreală (cred), oricum, ft amuzant, numai oameni cu pleată, îmbrăcaţi în piele şi muzica... aia. Ne-a distrat în schimb barmanul. Era o listă mare cu cocktailuri lângă el. Am vrut să bem iniţial Caipiroska, dar, pentru că nu ştiam cum se citeşte (da!), am cerut două Bay Breeze.
"Ce?"
"Bay Breeze!"
"Ce?"
"Scrie acolo, Bay Breeze"
"Ahh, n-avem."
"Bine, dă-ne ceva cu vodkă"
"Să-ţi dau de-ăla cu yahăr şi lămâie?"
Caipiroska! Nici barmanu nu ştia cum se citeşte, deci nu mă voi simţi prost :D
După nişte ore muzica s-a schimbat, au băgat oldies în mare parte, am dansat cu Paca...

Undeva aproape de miezul nopţii am decis să mai dăm o şansă Suburbiei. La fel de gol cum l-am lăsat, dar fără Dj-ii de pe scenă. Ceva mai bine! Ne aşezăm, ne luăm o bere (haha, tot ne-aţi dat alcool), două tipe bete se agitau pe-acolo... Când, deodată, aud "You know that it would be untrue...". O iau frumos pe Paca, o târăsc pân la locul unde cele două tipe bete dansau... şi pe-acolo am stat până pe la 1 când, rămânând singuri în Suburbia, mai că adormeam pe canapele!

Ne-am întors în cămin. Fericite :D


Acasă e urât. Bleaaaaa! >:p

relax

noaptea asta va fi frumoasa. acum pot sa-mi golesc capul si sa visez departe. nu, nu am avut activitati iesite din comun noptile trecute, dar stresul lasat sa se acumuleze este mai epuizant decat urcatul scarilor sau certurile cu irina. kurt cobain imi va zambi de pe dulap, Catelu` o sa aiba grija de mine, iar paturica verde cu floricele imi va oferi senzatia de pufos care-mi lipseste de ceva timp. o sa ma pun in varf de pat, o sa il aprind pe winnie the pooh, si o sa citesc in sfarsit "Romanul cocainei"(dupa ion si patul lui procust pe care ce-i drept am esuat in incercarea mea de a le citi).

cineva imi spunea timp in urma ca in odihna trebuie sa gasesc satisfactie, iar asta nu se intampla decat dupa ce m-am consumat in prealabil, mare om.

probabil voi arunca un ochi si la elodia daca tot am aflat stirea bomba. elodia ruleaza.

vise frumoase, somnic pufos si mult roz.

Free Rice

half.moon: ce kkt mai e şi aia?
half.moon: aia cu free rice
half.moon: nu m-ai întrebat
half.moon: e un kkt
flower.in.the.sun: :-s
flower.in.the.sun: nu e un căcat
flower.in.the.sun: e o chestie ft marfă
flower.in.the.sun: pt fiecare răspuns corect donează orez oamenilor care mor de foame
flower.in.the.sun: nu trebuie sa fii aşa violentă
half.moon: şi tu crezi k chiar donează?
half.moon: :-s
flower.in.the.sun: da
half.moon: şi un copil e salvat de cancer de creier
half.moon: daca trimiţi massu
half.moon: :-?
flower.in.the.sun: :-s
flower.in.the.sun: nu
flower.in.the.sun: te deranjează să-l punem?
flower.in.the.sun: ok
half.moon: nu mă deranjează
flower.in.the.sun: o să scriu un post despre asta
half.moon: o să-i pun link
half.moon: dar
half.moon: adik
half.moon: e marfa să te joci
half.moon: dar nu cred că hrănesc copiii din africa cu el
flower.in.the.sun: eu cred :)
flower.in.the.sun: ei nu-şi cumpără body lotion de 500 de mii
half.moon: ok
flower.in.the.sun: [-(
half.moon: lasă-l
half.moon: =)))
half.moon: zici?
flower.in.the.sun: DA
half.moon: kkt
half.moon: chiar
half.moon: donează orez
half.moon: muie
flower.in.the.sun: :))
flower.in.the.sun: sugi pula!!!!

Deci intraţi pe siteul care donează orez, nu faceţi ca half.moon (care, în caz că nu ştiaţi, fute raţe şi omoară copii înfometaţi din Africa)

Happy new year

Ce am învăţat anu ăsta? "Lucrurile pe care nu le spui, se pierd!"

Plec la munte, mă-ntorc pe 3 noaptea probabil.
Distracţie plăcută de revelion, un an nou frumos, iubire, pace, alea alea. Paaaa :-h

doar durere topindu-mi liniştea

Doar ce-am ajuns acasă de la karaoke. Evident n-am cântat. Trebuia să cânt Faith cu Paca. N-a fost să fie! Dar a cântat ea cu George "Şi ce dacă"... A fost fun, destui oameni talentaţi, dar şi afoni sau doar prea beţi :D

"Zi-le Laur!!!!"

Am fost şi aseară în Taclale la concert, au cântat bine băieţii, Şerban i-a dat autograf pe ţâţe (biiiiine, nu chiar) lu Paca şi ea a promis că nu se va mai spăla. Am văzut-o pe-acolo şi pe Hybrid. Nişte probleme tehnice, daaar, ehhh... au cântat Creep, ft bine chiar :D

A început bine vacanţa. Peste 5 zile plec la munte. Prodigy anyone?

Stau şi mă gândesc la iarna trecută. Teoretic, era fix la fel. Concerte, petreceri, vacanţe la munte... Daaaar... parcă nu-i la fel. Nu mă mai bucur de lucrurile mărunte, vreau mereu mai mult, nu-i niciodată destul. Bine, rău?

Şi e totul mai intens, mai frumos, mai colorat, mai bun. Iarna a rămas vremea de stat în pat şi visat şi rememorat... melancolia, fericirea combinată cu tristeţe de care zicea Paca. Amintirile plăcute, regretele, remuşcările, visele împlinite, dorinţele care-au rămas, sentimentele care au murit, fantomele trecutului, conştiinţa încărcată... tot ce-am uitat voit sau nu parcă revine, aducând un zâmbet şi un "ce proastă eram" sau un oftat din suflet şi o lacrimă pe care o ascunzi şi de tine. Dar iarna trece, vine primăvara şi învii, îngropi totul la loc... Mai adunăm amintiri pentru la anu'... zâmbete şi lacrimi, stări, poveşti la care să vrem să ne întoarcem... sau nu?

groupies

Am. Cu dedicaţie chiar...

A fost purple, a fost pace, a fost Despot.

*retrag tot ce-am zis ieri. iertare*

Show me the way to the nexy whiskey bar...

La mulţi ani zeului!
Să bem whiskey pentru el.

te uită cum ninge Decembre...

Boboc scrie de luna asta, Ionte scrie, Paca scrie, half.moon a scris şi ea...

Iarna e deprimantă. Half.moon zice că nu poţi fi party people când e frig afară. Eu cred că luna Decembrie e lună de iubit. Da, şi pentru că e frig afară şi e frumos să fii încălzit de cineva... Dar sărbătorile, agitaţia, bucuria, zâmbetele, cadourile, friptura, cozonacu, vinu, toate astea sunt mai frumoase dacă ai cu cine să le împarţi.

E plăcut să fii înconjurat de prieteni, să ierţi, să-ţi ceri iertare, să ai conştiinţa împăcată. Eventual să ai şi jumătatea lângă tine, aşa e cel mai frumos.
Şi familia...? Nu ştiu, nu vreau, lăsaţi-mă să mă bucur de sărbători.

Aştept de mult luna asta. Motivele s-au schimbat de multe ori pe parcurs, dar au existat mereu.
Acum nu vreau Crăciunul (decât pentru party :-"), vreau vacanţa. Vreau şi Crăciunul pentru că îmi place agitaţia aia, căldura, scorţişoara şi cadourile. Cadourile... îmi plac, îmi place să primesc cadouri, îmi place să fac cadouri. Dar vrea neapărat să fac cadouri perfecte. Urăsc căutarea cadourilor perfecte.

Cea mai frumoasă parte a lunii decembrie, a sărbătorilor, e că toată lumea vine acasă... Că petreci timp cu oamenii pe care, în timpul anului, nu îi vezi, cel puţin nu atât de mult cât ţi-ai dori... Eu, de exemplu, îi aştept cu nerăbdare pe Mihai, Boboc, Ionte şi ...şi... şiiii .... ;;) pe jumătate :-"...



Şi daaaa, anul ăsta voi fi din nou Doamna Crăciun :D

If it feels good and doesn't hurt anybody, just do it!

Ăsta e un fel de răspuns la un comentariu.

"Oricum nu ma prind daca va place sa fitzi hipiotzi de ce va feritzi sa recunoastetzi ca estetzi:P....." mă-ntrebi tu...

Păi... e simplu. Nu e vorba de asta, nu te gândi că mi-e ruşine de faptul că sunt ecologistă, pacifistă, fană Janis Joplin, obsedată de floarea soarelui, că port ii, fuste lungi înflorate, brăţări din aţe - făcute de mine -, semnul păcii la gât, codiţe vesele şi alte chestii de genul...
Problema e că eu înţeleg mult mai mult de atât din hippie. E un stil de viaţă, nu numai un stil vestimentar, înseamnă să faci nişte chestii, nu doar să crezi în ele.
Hipioţi inimioare inimioare! De ce? Pentru că hipioţii credeau în nişte chestii (ft frumoase de altfel, iubire, pace şi libertate, ce poate fi mai frumos?!) şi nu vroiau decât să fie lăsaţi să trăiască după regulile lor, nu făceau rău nimănui, nu vroiau bine doar pentru ei, ci pentru toată lumea.
Plus egalitatea. Iubirea, toleranţa, Să-i accepţi pe cei din jur aşa cum sunt, să se simtă liberi să facă tot ce simt, să fie cine vor să fie, fără să îi judeci... Culoare, sex, religie... Detalii :-j
Societatea nu ne lasă să facem ce vrem, când vrem, cum vrem... Societatea ne îndoctrinează, bani bani şi iar bani... Deci slujbă că ai nevoie de bani. Deci vinde-ţi sufletu şi corpu şi timpu şi viaţa, curvo!
Hipioţii respectau restul oamenilor. Şi, nu numai atât, respectau planeta. Da, planeta pe care voi vă pişaţi (Nemo, te-am văzut în Nord cum te pişai pe un perete, aia-i planeta mea, nemernicule!). Erau vegetarieni şi se drogau. Şi ce, mă?De-aia nu mă consider eu hipioată, că înseamnă mult, mult mai mult decât sunt eu. Aş putea să zic că, de asemenea, eu mă epilez, mă spăl, nu locuiesc într-un copac şi nu mă cac în pungi...
Dar asta nu înseamnă că îmi voi scoate semnu păcii de la gât când se iau de mine punkeri sau nazişti (ce răi sunt ei, mă :-") sau că nu o să îi mai cert pe cei care fac pipi pe pereţi (ştiu că n-are legătură, dar respectaţi-mi planeta) sau aruncă gunoaie pe jos.

Dar, hei, am făcut şi eu ceva bun :-" M-am plimbat prin Carrefour Orhideea cu un carton pe care scria "PACE" îmbrăcată aşa. Cu Paca de mână. Ha ha, Paca, ha ha.

(another) Friday night

Nu mai dorm cu Paca. Doar noi două zic.
Paca doarme zgomotos. Nu sforaie foaaarte tare, dar scoate nişte zgomote ciudate.
Şi, de parcă n-ar fi de ajung că am fost trezită periodic de câte un ...ţipăt?... am mai şi aodrmit pe la 4 că, deh, suntem nebune şi avem prea multe probleme existenţiale.
Dar, surprinzător, de data asta am evoluat de la "Satana are păduchi".
După o zi relativ fun (souvlaki, Fish, casă Paca), seara a fost tristă şi genială în acelaşi timp! De ce tristă? Că am fost în rockotecă şi fiecare a stat cu bărbatu'. Unde-s, frate, nopţile - nu neapărat în Nord - cu bătură şi femei, "la dracu cu toţi bărbaţii"?! Şi ne-am întors acasă cu zâmbete penibile pe faţă, după care am disecat fiecare cuvânt spus în seara aia, am blestemat fiecare femeie care s-a uitat prea insistent la ei (să fie legate de un copac şi biciuite, să le omorâm cu pietre, să le jupuim, să le spânzurăm în piaţa publică, să aducem un vulture să le ciugulească ochii şi toate cele...) şi am visat la un viitor frumos cu... ei ;;)
Dar, hei, nu mă plâng de nimic, seara/noaptea a fost tare frumoasă ;;)
Vă întrebaţi unde a fost half.moon în tot timpul ăsta? Evident cu bărbatu :D

Acum aştept(ăm) cu nerăbdare să mergem aici.

Tocmai ce mi-am amintit că e 1 decembrie, ziua României, alea alea. Azi noapte zbura pe-acolo un steag, parcă am auzit şi nişte melodii naţionaliste. Şi puţin Altar ..."bine ai venit în România... la noi s-a inventat prostia..." :-" De ce atâta agitaţie nu înţeleg.
Peste-o săptămână (8 decembrie) se merită să sărbătorim. Ştiu că nu ştiţi >:p

zambesc

Lucruri dragi mie:

• sambata dimineata cand, buimaca, ma uit la ceas si gandesc : "dormi, e inca devreme";

• micul dejun la calculator cand Brenda nu-i acasa ;

• melodia celor de la tapinarii, "doi bani" pentru rautatea dulce cu care mi-a fost dedicata si cea a Madonnei, "bad girl"(pentru ca a fost);
  

• noptile cand, balaganindu-mi picioarele de la etajul 5 pe geam, realizez restrospectiva vietii personale imaginare;

• mesajul caldut de noapte buna;

• povestirea puerila despre Mihi din jurnalul de sub covor;

• asternutul portocaliu cu hipopotami ;

• sa fiu intrebata "ligi, ce pizza vrei?" (peltic);

• articolul languros de la inceputul fiecarui numar "Tango" citit cu sufletul la gura, cuibarita in colt de pat;

• chilotii roz cu floricele albe si elasticul-chiloti ;

• doamna profesoara Jenita Cutova;

• cand un copilas grasutz imi zambeste;

• Winnie the Pooh

Demult, tare demult

Din cauza unei conjuncturi cel puţin ciudată (da, half.moon, consecinţe ale tinereţii mele amoroase), mă simt "in the mood" să scriu despre acest sentiment tulburător care (este unul din cei mai importanţi factori care) ne invadează, ne complică exitenţa oarecum simplistă. Deci, cum ai spus şi tu, încă un articol stereotipic scris de o adolescentă stereotipică care simte nevoia să-şi împartă problemele stereotipice cu restul lumii prin intermediul blogului ei lame. Ştiu că glumeai!

Putem căuta muuult şi bine o definiţie a dragostei care să exprime măcar în mare ce... este. Dar e imposibil, oricum părerile, de de obicei, sunt împărţite, total diferite, de fapt. Sunt oamenii care zic că e vrăjeală, că *citez din filmul“The Devil’s Advocate”* love is overrated, being biochemically no different from eating large quantities of chocolate. Pe când eu, omul care crede în dragoste, pot să vin să zic că e binele, căldura, pacea, că e singura... chestie (ft nepotrivit, dar, hei, nu găsesc altceva) care ne poate elibera (aşa, Jim Morrison style).

După apar altfel de contradicţii, privind condiţiile în care poate exista acest sentiment. Se poate să fie dragoste şi când nu e reciprocă? E înşelatul permis, desfiinţează el orice urmă de iubire? E atracţia sexuală primordială sau poate exista o dragoste fără nici un contact fizic? Ştim deja că dragostea nu are culoare, vârstă, sex blablabla. Dar, dacă stăm să ne gândim, vârsta poate fi un impediment (familie, prieteni sau chiar diferenţele mult prea mari datorate experienţei de viaţă) şi răutatea societăţii când vine vorba de rasă sau sex. Şi mai pot găsi o groază de întrebări! Ăsta e unul din momentele în care ar trebui să stau şi mă gândesc dacă am iubit vreodată, dacă iubesc acum; să mă întreb ce compromisuri, ce sacrificii aş face pentru dragoste, cât aş fi dispusă să las de la mine, ce aş cere în schimb. Dar nu fac asta, pentru că nu cred că e nevoie de întrebări suplimentare. Când iubeşti ştii; pur şi simplu ştii.

Iubesc sentimentul ăla călduţ care mă cuprinde când îl văd.
Iubesc momentele în care "te iubesc" e simţit, nu spus.
Iubesc îmbrăţisările pătimaşe care ne duc undeva departe, doar pe noi doi.
Iubesc zilele pe care le petrecem împreună care, oricât de multe ar fi, nu sunt niciodată de ajuns...
Iubesc faptul că ştiu că, orice s-ar întâmpla, el o să fie mereu acolo pentru mine.

Nu sunt pro aventuri de-o noapte, dar am învăţat că dorinţa poate fi atât de puternică încât consecinţele sunt uitate. Cred că dacă unul dintre parteneri înşeală, nu există iubire şi relaţia e compromisă, dar am învăţat că există cazuri în care o infidelitate (două, trei) nu înseamnă nimic, că sunt doar o distracţie şi nu afectează relaţia. Nu suport să existe pentru el o alta mai frumoasă, dar am învăţat că fizicul nu înseamnă nimic, câteodată, şi chair dacă ea este mai frumoasă, el tot pe mine o să mă aleagă de fiecare dată. Nu suport prieteniile între el şi o fată, dar am învăţat că se poate ca o fată şi un băiat să fie DOAR prieteni. Nu suport fostele prietene, dar am învăţat că ele nu reprezintă nici o ameninţare.




Am scris prostia asta pe 30 octombrie. Plănuiam să o modific, să zic că nu e aşa, că sunt femeie proastă. Dar... pfffff... :-j


Şi asta am scris mai demult. E la fel de emo si gay :D


O să uit tot ce-am pierdut, tot ce-am vrut, tot ce n-am avut. O să uit timpul ce-a trecut, un sfârşit e un început.

Un sfârşit e un început. Dar un început e un viitor sfârşit. Şi din nou, şi din nou, şi din nou, şi din nou, şi din nou, şi din nou... Azi îl ai, mâine îl pierzi, dar peste (poate prea) puţin timp îl regăseşti, desigur sub altă formă. Şi peste încă ceva vreme... eh, ştii şi tu, pleacă şi el sau poate pleci chiar tu. Poate îţi dai seama că acest el e tot fostul el sau poate el primul era, de fapt, adevăratul el. Desigur, poate apărea un al treilea el. Prea târziu îţi vei da seama ca şi el e... el. Ştii ce-ţi propun? Nu-ţi mai bate capu'. Şi tu esti un el. Sau poate esti chiar el.