Încă din copilărie ne este efectiv băgat pe gât un mit. Acelaşi mit care e omniprezent în filme, cărţi, orice. Mitul optimist care se vrea încurajator, care ar trebui să te facă să zâmbeşti şi să vezi lumea într-o altă aură. Dar care e acest mit?
În basme, Făt Frumos bate mereu Zmeul şi rămâne cu Ileana Cosânzeana. Sună frumos, nu-i aşa? Te aflii într-un impas, Zmeul cel rău ţi-a luat tot ce aveai de preţ, eşti cu moralul la pământ, nu mai vezi nici o rază de lumină, priveşti pesimist spre viitor, de fapt ai prefera să se termine odată toată suferinţa care este viaţa. Şi deodată apare...! Un fel de Sfânta Vineri (ca să păstrăm atmosfera de basm) metamorfozată într-un prieten, în cineva din familia ta sau poate în ţiganca din colţu străzii care-ţi dă în cărţi pe 10 000 (pardon, 1 leu), îţi spune cu o privire senină şi un zâmbet plin de compasiune (sau dinţi aurii dacă e vorba de ţigancă) că totul va fi bine pentru căăăăă..... Binele învinge întotdeauna, negreşit, răul!
Dar ce se întâmplă când tu eşti Zmeul poveştii? Când ştii că e undeva un Făt Frumos căruia îi faci mult rău? Când simţi că ai face toate păcatele şi relele din lume pentru Ileana Cosânzeana care pare şi ea foarte deschisă către aceste escapade, către vizitele nocturne în Lumea Desfrâului? Ce faci în momentul în care o vrei pe Ileana doar pentru tine, când te-ai săturat să fii "back door man"? Dacă pâna atunci îl priveai pe Făt Frumos cu indiferenţă, dacă nu te mişca în nici un fel gândul că şi mâinile lui flămânde se plimbă pofticioase pe formele voluptoase ale Ilenei, acum o iei razna şi l-ai omorî. Deşi eşti în continuare conştient de faptul că tu eşti personajul negativ al poveştii, nu mai contează. Nu mai încerci să te fereşti aşa mult când vine vorba de Ileana, nu mai eşti dispus s-o împarţi şi îţi dedici întreaga energie singurului tău scop: acela de a-l elimina pe Făt Frumos!
Dacă acum vine Sfânta Vineri cu replica ei încurajatoare, o dai afară în şuturi urlând după ea "Futu-vă miturile (epoca?) astăzi şi mâine!!!". De ce? Pentru că binele nu trebuie sub nicio formă să învingă răul!!!!
Şi chestia care face totul să fie chiar mai de căcat e faptul că răul pare să învingă doar atunci când tu eşti binele...:)
Nu poţi decât să-ţi accepţi condiţia de Zmeu sau de vrăitoare malefică şi să speri că Făt Frumos, Zâna şi toate celelalte personaje pozitive ale poveştii să fie închise într-un turn sau trimise într-o lume mai bună ca premiu pentru bună purtare şi respectarea tuturor regulilor. Dacă eşti vrăjitoarea cea rea poţi să le faci vrăji (daaaar nu uita că se întoarce de 3 ori împotriva ta!). Sau varianta cea mai bună, că Făt Frumos va afla că domnişoara Ileana cam preacurveşte şi, plângând în timp ce tu ţopăi entuziasmat printre lilieci, tarantule şi orice alte animale macabre, îi dă flit, apoi ea vine la tine pentru consolare...
Am putea să luăm în calcul şi varianta în care Ileana îşi dă seama că de fapt pe tine te iubeşte şi îi zice lui Făt Frumos, politicos, că îl părăseşte pentru altul mai bun...
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea... ?
În basme, Făt Frumos bate mereu Zmeul şi rămâne cu Ileana Cosânzeana. Sună frumos, nu-i aşa? Te aflii într-un impas, Zmeul cel rău ţi-a luat tot ce aveai de preţ, eşti cu moralul la pământ, nu mai vezi nici o rază de lumină, priveşti pesimist spre viitor, de fapt ai prefera să se termine odată toată suferinţa care este viaţa. Şi deodată apare...! Un fel de Sfânta Vineri (ca să păstrăm atmosfera de basm) metamorfozată într-un prieten, în cineva din familia ta sau poate în ţiganca din colţu străzii care-ţi dă în cărţi pe 10 000 (pardon, 1 leu), îţi spune cu o privire senină şi un zâmbet plin de compasiune (sau dinţi aurii dacă e vorba de ţigancă) că totul va fi bine pentru căăăăă..... Binele învinge întotdeauna, negreşit, răul!
Dar ce se întâmplă când tu eşti Zmeul poveştii? Când ştii că e undeva un Făt Frumos căruia îi faci mult rău? Când simţi că ai face toate păcatele şi relele din lume pentru Ileana Cosânzeana care pare şi ea foarte deschisă către aceste escapade, către vizitele nocturne în Lumea Desfrâului? Ce faci în momentul în care o vrei pe Ileana doar pentru tine, când te-ai săturat să fii "back door man"? Dacă pâna atunci îl priveai pe Făt Frumos cu indiferenţă, dacă nu te mişca în nici un fel gândul că şi mâinile lui flămânde se plimbă pofticioase pe formele voluptoase ale Ilenei, acum o iei razna şi l-ai omorî. Deşi eşti în continuare conştient de faptul că tu eşti personajul negativ al poveştii, nu mai contează. Nu mai încerci să te fereşti aşa mult când vine vorba de Ileana, nu mai eşti dispus s-o împarţi şi îţi dedici întreaga energie singurului tău scop: acela de a-l elimina pe Făt Frumos!
Dacă acum vine Sfânta Vineri cu replica ei încurajatoare, o dai afară în şuturi urlând după ea "Futu-vă miturile (epoca?) astăzi şi mâine!!!". De ce? Pentru că binele nu trebuie sub nicio formă să învingă răul!!!!
Şi chestia care face totul să fie chiar mai de căcat e faptul că răul pare să învingă doar atunci când tu eşti binele...:)
Nu poţi decât să-ţi accepţi condiţia de Zmeu sau de vrăitoare malefică şi să speri că Făt Frumos, Zâna şi toate celelalte personaje pozitive ale poveştii să fie închise într-un turn sau trimise într-o lume mai bună ca premiu pentru bună purtare şi respectarea tuturor regulilor. Dacă eşti vrăjitoarea cea rea poţi să le faci vrăji (daaaar nu uita că se întoarce de 3 ori împotriva ta!). Sau varianta cea mai bună, că Făt Frumos va afla că domnişoara Ileana cam preacurveşte şi, plângând în timp ce tu ţopăi entuziasmat printre lilieci, tarantule şi orice alte animale macabre, îi dă flit, apoi ea vine la tine pentru consolare...
Am putea să luăm în calcul şi varianta în care Ileana îşi dă seama că de fapt pe tine te iubeşte şi îi zice lui Făt Frumos, politicos, că îl părăseşte pentru altul mai bun...
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea... ?
