Economie

Sunt un om lenes, incredibil de lenes (precum lenesul din povestile cu talc ptr copii, caruia ii inmoi pesmeti in apa ca sa-i manance), prin urmare detest sa merg pe jos. Canicula, inghet, crepuscul, amiaza, nu conteaza, folosesc taxi, banii zilnici sunt repartizati socotind cheltuielile obligatorii: tigari si taxi. Mai putin astazi, cand m-am gandit sa fac economia vietii mele, desi e noapte, toarna cu galeata si sunt in tricou.

Am luat transportul in comun dintr-o statie deloc la indemna din locul in care eram pana intr-o statie care, de necrezut, era si ea destul de departe de destinatie. Cele mai proaste decizii sunt luate in cele mai proaste momente. Pentru ca lentilele mele de contact (da, ideea postului e ca fitzele mele constau in lentile si taxi, nu ca as fi grasa si chioara) nu au voie sa se ude, am alergat tremurand pana in primul damb...de noroi. M-am prabusit artistic, mainile s-au afundat pana la incheietura si nici hainele nu au scapat, desigur. Servetele din parti, ca altfel nu se legau lucrurile, vecin care intra in bloc in acelasi timp, am fugit pe scari si sper sa nu-l mai vad vreodata. de ce asa?