Come This Way- Zero feat Marius MogA

auzisem ca Laur canta cu marius moga, ca are videoclip si apare la televizor, dar pana azi nu vazusem cu ochii mei. desi melodia "fiecare clipa" ramane hitul , in opinia mea nu suna ft rau nici asta si...pentru ca asa trebuie... ZI-LE LAUUUUR!!!

muzica BUUUUUNNNNĂ

când eram mică îmi plăceau melodiile astea.
now it all makes sense!

(deci artă!!!!)

la multi ani mie

gata cu "sarbatorile". gata si cu vacanta. gata si cu pauza de scris pe blog(vreau link din nou >:P). concluziile sezonului: nu se poate sarbatori craciunul de unul singur, m-ati intors pe dos, la anul il voi ignora; revelionul a rulat, mai vreu party; si ca in fiecare an ziua mea, yey, ziua mea, yey.

...ziua mea, yey, care sunt doua de fapt. am, domne, mai multe rude decat as fi crezut. au sunat ca la gara pe 6, nu m-ai mai vazut de douaj` de ani, da` ma suni de ziua mea ptr ca deh, trebuie , amandoi stim asta. s-au intrecut in urari, unu` mai bine-intentioat ca altu`, din categoria romanu` s-a nascut poet, apogeul fiind atins de strabunica din partea bunicii (ca aia din partea bunicului are alte probleme, gen cati ani implinesc si daca cunosc vreun avocat s-o reprezinte la procesele impotriva fiica-sii, eh, 95 de ani sunt 95 de ani) care mi-a zis ea frumos: "acum 17 ani, intr-o zi cum e si azi, ma-auzi mama, a cazut o stea [man?]. si steaua aia esti tu. si ne luminezi vietile, pupa-ti mami sufletu` tau.", apoi telefoanele cu mama langa mine care-mi soptea ce cadou mi-a trimis fiecare, sa multumesc. toate ca toate, asta e partea light, mai o matusa, mai o tigara.

incepand cu ora doua, mi-au calcat casa rubedeniile trecute de 60 de ani, le invitase mama ca deh, e ziua mea. yey, floricele, bombonele, bani, pupici, povestit despre cum a fost la munte; scenariu si interpretare perfecta, fictiune pura - dat cu sania, schiuri, fact om de zapada, tavalit in vapada, vizitat breaza, heh, vedeam in ochii mamei dezaprobarea si dreptate avea (dupa ca-s scrumiera nenorocita, torn cu beutura in mine, fac sex pe bani, mai si mint ca vita). in fine, dupa 10 minute de participat activ la sarbatoare, ma postez intr-un fotoliu si stau....si stau...lumea si-a gasit subiecte de discutie-fotbal si respectiv mancaruri gatite- sunt ignorata total. intr-un final m-am carat la calculator si i-am lasat sa continuie sa sarbatoareasca....ziua mea.

acuma ma-ntreb si io... din moment ce se cheama ca e ziua mea de ce sunt obligata sa fac lucruri care in mod evident nu-mi priesc, sa sarbatoresc in stilul caracteristic familiei sau nushtiu exact, romanului tipic, sa fiu obligata sa-mi scot de pe mine tricoul MEU cu maiden in care-mi doream sa stau, din motivele mele, zic, doar pentru ca invitatii(mamei) vor veni "frumos" imbracati si sa ma prefac implicata spiritual in conceptul de familie.

azi ma simt mai putin importanta. trebuie sa impart urarile si atentia cu taicamiu. prin urmare m-am retras, cedandu-i de tot onoarea de a participa la toate conversatiile in calitate de sarbatorit si am fost de acord cu comanda de mancare la restaurantul chinezesc desi nu ma-ncanta. bori-as pe musafiri rata cu bambus....

Love and War and Snow

Am murit. Da, eu. De ce? Căcat, poate pentru că îmi scuip plămânii. Sau poate pentru că atunci când strănut mă doare creieru. Poate pentru că plâng încontinuu (că-s răcită şi-mi lăcrimeză ochii, atât).

Da, aţi înţeles, sunt bolonavă.

Şi aşa, bolnavă fiind, a trebuit să mă trezesc azi dimineaţă (pe la 10, dimineaţă zic!) să nu îmi beau cafeaua şi să merg prin munţi de zăpadă pân la liceu. Aveam de ales: să întârzii la şcoală şi să merg ca omu pe gheaţă riscând să îmi rup gâtu sau să cad peste babele care blocau drumul sau să merg prin troienele de zăpadă. Să vedem... eram undeva pe la jumătatea drumului, mai aveam 10 minute. Căcat! Babă imposibil de depăşit în faţă. În stânga, clădire. Mai rămâne dreapta. Zăpadă. Bine, încercăm. Pun un picior. Mă susţine, e chiar gheaţă, ce baftă pe mine, surprinzător. Fac un pas, totu ok. Dau să-l fac pe-al treilea, moment în care mă afund în căcat. Da, m-am afundat în zăpadă până undeva la cur. Suuuuper tare. N-aveam cum să ies ca, deh, călcam pe babă. Am merg o bună bucată de drum aşa. Înjurând, blestemând, la un moment dat plângând, ajung la liceu. Portarul prietenos îmi zice "La mulţi ani!". Funny, încep să râd isteric. Ajung în minunata mea clasă scârbită de agitaţia şi veselia de pe coridoare. Surpriză. Doi oameni! Înainte să încep să îmi plâng de milă mai apar doi. Hei, suntem cinci, vorba aia, 5 femei în pula goală!!! Mai apar oameni. Ne calmăm, mai povestim câte ceva, mai o bomboană (La mulţi ani Ligia, Ioana, Oana, Ionte şi voi, toţi ceilalţi...)... şcoală, căcat, prostii.

Pe la 4 ne hotărâm să plecăm la un ceai în Doors. După ceai ieşi iar în zăpadă! Şi, finally, acasă, net, călduţ şi pufos.
Mă simt ca Lorelai din Gilmore Girls în episodul Love and War and Snow ..."me and snow are over!"

Mi-e dor de vacanţă şi de chestiile care erau aici în vacanţă >:D<

pt Ligia cu dedicatie, zic

flower.in.the.sun: pot sa-ti zic acum la multi ani?

half.moon: hai zii fie

flower.in.the.sun: la multi ani ba maaaaan >:D< sa fie cu fericire că numa dă năcazuri ai avut parte

half.moon: >:D< ms bah man :)))

London

"Motherfucker, you wanna know what pain is? Pain, my friend, is when the woman you love wants to fuck you four, five times a night and you can't!"

home sweet home...not!

Şi am ajuns acasă. Vacanţă în Breza cu prietenii (printre care half.moon, LittleBro, Paca, Chris). Trebuia să mă întorc ieri, dar am rămas în Lehliu Gară o noapte pentru că erau drumurile închise, înzăpezite, chestii.

Frumoasă vacanţă. Moarte ficatului, cum s-ar zice. Am vizitat şi Braşovu, că, deh, vroiam la karaoke. Ajungem în Braşov, aflăm că Groove Garden e pe Republicii. Ft bine... Ne oprim la McDonalds, după care urmează vreo 2 ore de mers prin centru Braşovului. Într-un final, îngheţaţi, nervoşi, deja ţipând unii la alţii, găsim Groove Garden ascuns într-un colţ pe lângă care trecusem de foarte multe ori. Să cântăm!!! "Nu te supăra, ştii cumva când începe karaoke?" "Nu e seară de karaoke". MUUUUIEEEEE!!!! Ne-am mai învârtit prin oraş, cu două popasuri în Cafe de Paris şi în Oldies. Pe la 6 dimineaţa eram înapoi în Breaza.

Noaptea de revelion a fost... a fost! Eu am fost "Domnul DJ" şi "Bucătar şef". După ce ne-am bătut cu cârnaţi (urmeză poză cu Cârnaţu Şef cât de curând) am luat cina ca o mare familie :D Apoi s-a băut. half.moon şi Paca au fost cele mai party people, păcat că au murit foarte devreme. Eu am fost party people după insistenţele oamenilor ("DOOOOOMNU DIIIIIIIIIIGEEEEEEEEEEEEEEI REEESPEEEECT DOMNUUU DIIIIIGEEEEEI, DA BEA CU NOOOOOOOOI" spunea half.moon în timp ce arunca cu whiskey pe mine). Pe la 3-4 m-am dus până sus în cameră spunând că vreau să-mi odihnesc ochii. Acolo am rămas următoarele 12 ore.

Frumoase 6 (de fapt 7) zile. Am rămas cu multe amintiri frumoase, nişte riduri şi 14(?) bidoane de Timişoreana. Deci curând party ca să le bem şi pe-alea. O să revin cu poze.