marți, decembrie 04, 2007

sandu tudor 9 scara ana


ca un copil razgaiat ce sunt, mi-am creat prostul obicei de a merge cu taxiul. zi de zi, de vreo trei ani incoace, in jurul orei 12 20 o sun pe centralista fonfanita de la general taxi, ii recit adresa formulata impecabil si inchid, plictisita, fara sa-i multumesc si ignorandu-i salutul.

inevitabil, m-am lovit de diversi soferi, unul mai ticnit, mai hot(z) sau mai parasutat decat altul. de exemplu, cu domnul "03 mys", m-am imprietenit. stiu ca are o fata plecata in strainatate care s-a maritat acum vreun an si este bunic de putin timp. detin un cd cu nunta respectivei(la care, recunosc, nu m-am uitat), si am vazut o multime de poze cu plodul. ma claxoneaza de cate ori ma vede si ne facem calduros cu mana.
in schimb, fug cat pot de tare de mosuletzul cu dacia nova care pute a muceagai, sosete imputite, lapte alterat si alte mirosuri(masina, el are doar n-are dinti). ma-ntreb, chiar nu se fac contraole privind buna starea inariorului masinii?

totusi, am trecut si prin mai rele... in plin trafic, eu visatoare in spate, el implicat in procesul de condus, pana se aude un zgomot de afara; tresar si realizez: se harjaise de masina parcata, dar n-a avut nici o reactie, fluxul injuraturilor a ramas constant, viteza la fel.

de departe ce-i mai mari ochii i-am facut cand, dupa ce i-am inganat taximetristului cu pricina unde vreau sa ajung, m-a intrebat senin "where?"... intr-o fractiune de secunda mi-au trecuta prin cap 1 milion de intrebari(de la "astia angajeaza si straini" la "i-am vbit in engleza fara sa-mi dau seama?"), dar n-am reusit sa articulez decat: "a?". taxidriver-ul: "do you speak english?" eu: "aaaaa, ihi", el: "let`s speak english" eu: "aaa...ok". m-a lasat in pace dupa, probabil i-o fi fost mila de cat de pierduta in spatiu eram. m-am dezmeticit, iar cand am ajuns la destinatie am zambit fermecator si i-am spus, hotarata, "bye bye".

mi-am luat, insa, revansa cu alta ocazie. solicit la casa casatoriilor(cu intentia de a ajunge in taclale) si, ca de fiecare data, aud "scoateti actele, gata?", numai ca de data asta nu sunase ca o gluma. "da", confirm serioasa. il vad cum se schimba la fata... incepe sa-mi spuna cat de tanara si de frumoasa sunt, sa ma gandesc mai bine inainte sa o fac, ca barbatii nu merita, ba par chiar si inteligenta. eh, bine, hai, treaca de la mine ca-ti par inteligenta, ajungem, il rog sa traga in fara barului, pare sa-si revina dar insista pe idee: "ah, ce m-ati speriat, sa nu va casatoriti"...


[Un tip opreste un taxi. Merg ei ce merg, si-n fata apare o intersectie
cu semaforul pe rosu. In loc sa franeze, soferul accelereaza si trece pe
muchie de cutit prin intersectie. Pasagerul, alb ca varul striga:
- Ce faci dom'ne, esti nebun?! Era sa ne ciocnim !
- Lasa, domnu' ca stiu eu ce fac; eu sunt meserias...
Mai merg ei o bucata de drum. Din nou o intersectie, si din nou pe
rosu. Cu aceeasi tehnica, soferul trece in viteza, evitand in extremis
accidentul.
Pasagerul, cu tahicardie, striga:
- Ajunge omule! Esti asasin sau ti-ai iesit din minti? N-ai vazut ca
era rosu?!
- Sefu', nu-ti fa probleme ca stiu eu ce fac. Dom'ne, eu sunt
meserias...
Dupa inca o portiune de drum apare o intersectie cu verde.Taximetristul, in
loc sa continue, franeaza brusc - fara sa intre in intersectie.
Pasagerul nu se abtine:
- Acum chiar ca nu te inteleg! De ce nu treci, ca doar e verde ?
- Aha ... las' ca stiu eu ce fac. Daca vine cumva un meserias de pe
dreapta ?]

luni, decembrie 03, 2007

Jeux d'enfants


Am citit un review, mi-a fost recomandat, l-am luat acum ceva vreme de pe net, abia azi mi-am făcut timp să-l văd.

Jeux d'enfants - Love me if you dare - comedie romantică, dramă, nu ştiu! Oricum frumos... Nu îl povestesc, o să pară plictisitor povestit de mine :-"

"Being an adult means to have a speedometer that marks 210 and not driving over 60."

"...Pure, raw, explosive pleasure! Better than drugs, better than smack! Better than a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas's trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford's beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates' fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger's testosterone shots, Pam Anderson's lips! Woodstock, raves... Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life!"


am găsit un site frumuşel.

duminică, decembrie 02, 2007

there used to be a time when...



dintre toate notiunile abstracte-de la intrebarea "esti ok?" pana la virginitate- pe locul intai ramane timpul.

in capul meu totul porneste de la expresia "nu mai am timp" de care ma lovesc frecvent... concluzia la care am ajuns este ca eu si timpul, asa cum il masurati voi, oamenii, nu ne sincronizam... incepand lucrurile pe care le-am facut prea devreme, timpuriu, continuand cu nereusita de-a imi calcula timpul necesar pentru a ajunge la intalniri la ora stabilita("clepsidra infundata"), pana la constatarea(care nu-mi apartine) ca a trecut timpul meu, am fost...

este definit gresit ca dimensiune a Universului dupa care se ordoneaza succesiunea ireversibila a fenomenelor; revenirea in timp e una dintre putinele chestii realizabile ... nu o data am retrait in gand evenimente sau chiar stari si nu o data m-am intors catre trecut si l-am reiinviat pentru...ce conteaza cat?

nu-mi pasa cat timp mai am, vreau doar sa fiu lasata sa ma desfasor in felul meu. visez ca timpul sa fie adimensional mai rau decat miss-urile la world peace....

...zic


Am fost în Taclale şi ne-au enervat nişte tipi care s-au aşezat la masă cu noi deşi noi insistam că "marş la căcat"; îi ziceau lu Paca "eşti sexi".
Orice om normal, văzând expresia feţei lu Paca într-o zi oarecare, nu încearcă să se bage în sufletu ei, cu atât mai puţin să o agaţe. Dar azi nu era o zi oarecare, azi Paca era prost dispusă! Deci eu mă distram văzându-i faţa lu Paca şi aşteptând cu nerăbdare să se ridice şi să-l pocnească pe unu dintre ei.
Erau beţi, stresanţi şi idioţi. Aveau peste 30 de ani şi încercau să ne agaţe pe mine, Paca şi George. I-am invitat politicos să plece, după insistenţe şi înjurături au dispărut şi le-am dorit să moară-n chin şi-n cancer ;;) După m-am răzgândit, le-am dorit să fie luaţi de poliţie, duşi la puşcărie şi sodomizaţi. Surprinzător, a apărut poliţia şi i-a găsit bătându-se. Nu ştiu ce au păţit. Sper că acum sunt ei agăţaţi de nişte tipi gen. Mă simt mai bine acum :)


În rest, protest.
Proteeeeestez, nu îmi convine.

sâmbătă, decembrie 01, 2007

imho


( nup, n-am prins partea aia :) )
A scris half.moon, da' scriu şi eu.
Spre deosebire de ea care din primu moment "neah, nu merg, nu-i fun, de ce", eu eram tare curioasă. Aveam... nişte aşteptări.
Ajung. Văd o masă mare (mesele alea lipite). Ei sunt! Îi văd pe Littlebro şi Nemo (pupici roz şi paaaace >:D<) , mă duc zâmbind la ei, alea alea. Ajung la masă, văd un om care se agita pe-acolo (aflu ulterior că e marele Nicolescu), şi o maaaare de oameni... uhm... de adulţi! Foarte bine, sunt nerăbdătoare să socializez. Buuuuun... iau un pepsi, aprind o ţigară. Fac poze cu aparatu lu Nemo (mersi că m-ai lăsat să mă joc cu aparatu tău Saaaava), apare foaia de prezenţă, fac un cerculeţ în jurul nostru... şi aştept... şi aştept... "şi tot aştept să mi se-ntâmple ceva" cum s-ar zice ( dar vai ce nu-mi plac mie OCS :( ). Nimic! Oameni pe bisericuţe... Toţi dând vina pe organizator... dar nimeni încercând să faca ceva. Ne oferim eu şi Păcutza să ne mutăm în celălalt capăt şi vin în locu nostru Vanessa şi cu încă o fată. Oamenii la care am ajuns vorbeau despre prezervative, sex şi gay. Oooook... ajungem într-un final la bloguri.
"Care-i blogu tău?" "blabla" "Nup, n-am auzit de tine. Nici de tine. Nuuuuu, nimic... :("
Ajung să vorbesc cu Hybrid despre fotografie, cu Andu despre bloguri-jurnal, cu tipu din dreapta mea despre hi5 şi despre cum - zice el - blogurile cu... ştiri sunt cele mai bune. Ne "întrerupe" strigarea catalogului ( când Bobby Voicu ne-a zis că îi place numele blogului. ne-am prins şi de ce ;;) ), facem cu mâna prietenos. Ne întoarcem la discuţie. Zic oamenii într-un final "voi sunteţi alea cu blogu hippie" "ce e hippie la blogu nostru?!" (da, aveam semnu păcii la gât :-"). Vine la noi din nou marele Bobby Voicu şi începe o discuuuţie... din care nu înţelegeam aaabsolut niiimic... tot ce-mi amintesc e că l-a lăudat pe zoso...
Îmi apare bărbatu, e luat la întrebări "ai blog, ai blog?", la un moment dat "fugim" la Păcutza şi la al ei bărbat...

the day's divinity?
Mi-am dat seama că nu ştiu cine e Bobby McGee.

©wikipedia

"Me and Bobby McGee" is a song written by Kris Kristofferson and Fred Foster, originally performed by Roger Miller, but best remembered for Janis Joplin's cover of the song, recorded a few days before her death in October 1970. [...] In the original version of the song, Bobby is a woman; Janis Joplin, who was a lover and a friend of Kristofferson's from the beginning of her career to her death, changed the gender and a few of the lyrics in her cover. It was the last song she recorded before her untimely death. Kristofferson states he did not write this song for her, but the song is associated with her. Especially, he has said, in the line, "Somewhere near Salinas, Lord, I let her slip away."
Na.


şiiiii.... cu dedicaţie pentru Ligiutz ;;) nu mă omorî :))

geeks blog meet


fara prea multa tragere, am fost. spun fara prea multa tragere pentru ca am asistat(inactiv, din cauza conjuncturii) la prima astfel de intalnire de unde am plecat cu capul mare si plafonata in gand pe aceeasi experesie: "DUUOOAMNE!!11oneoneeleven-hhhh".

totusi, ma prezint in club phoenix, cu o oarescare intarziere previzibila. instantaneu, ma frapeaza imaginea celor douaj` de mese lipite in linie dreapta, oamenii pe bisericute, care cum se cunosteau, si trei figuri mature. ii gasesc pe ai mei, ma asez si observ ca toata lumea vorbeste despre acelasi lucru: proasta organizare si imposibilitatea de a purta un dialog cu o persoana aflata la mai mult de doua locuri distanta. organizatorul, nicolescu , injurat din toate partile, gaseste solutia: vom face schimburi de locuri pentru a socializa. bun, hai, ma mut.

dau peste niste oameni vorbareti, hibrida si ah! ce-am uitat cum o cheama, caut printre bloguri poate are poza, se leaga discutia(neprofesonista, dar pe tema intalnirii). se striga catalogul, apoi apare cel al carui blog era scris cu litere boldite in lista, bobby voicu; pana aici a fost. cu toate ca am incercat sa-i urmaresc ideile, sa ma prind ce il intrebau ceilalti si sa fiu atenta, m-am pierdut printre termenii tehnici. buuuuuuun. ma mut iar. aceeasi situatie. prind o frantura accesibila, spunea cineva ca in scris nu iti poti exprima ideile, sentimentele bla bla ca in irl(pentru ca stiu). ii soptesc lui littlebro ca pentru asta au fost inventate emoticonurile, rade de mine, ma mangaie pe cap si se intoarce la ai lui.

dar! am aflat ca, in ciuda parerii generale, blogul nu este(ar trebui sa fie), neaparat, un jurnal online, asta se intampla de un an si jumatate incoa`, ca la inceputuri(nu am retinut nr de ani) existau ft putini bloggeri, ca blogspotul pica intr-o veselie, ca blogurile nu e necesar sa fie tematice, ca blogosfera romaneasca este cu trei ani in urma fata de blogosfera...am uitat, ca toti adolescentii-bloggeri au avut intai ym, porma hi5 si porma blog(true), peste un an ne vom muta cu totii de pe blogspot pe...uhm(iar am uitat) si ca "imho" inseamna "in my honest opinion" in limbaj geek. nu am fost in stare sa raspund la intrebarea "deci, ligia, ai aflat care e secretul unui blog de succes?" decat evaziv( "nup, nimeni nu-l impartaseste....") si am zambit la "ce insemana sa fi blogger?".

sunt oameni care investesc atat bani, cat si timp, sentimente in blog, care au cunostiinte generale despre fenomen si care merita intr-adevar decoratia "blogger". alaturi de citit, muzica, impletit bratari si preparat budinca, blogul va ramane, pentru mine, si el in stadiul de hobby...

(another) Friday night


Nu mai dorm cu Paca. Doar noi două zic.
Paca doarme zgomotos. Nu sforaie foaaarte tare, dar scoate nişte zgomote ciudate.
Şi, de parcă n-ar fi de ajung că am fost trezită periodic de câte un ...ţipăt?... am mai şi aodrmit pe la 4 că, deh, suntem nebune şi avem prea multe probleme existenţiale.
Dar, surprinzător, de data asta am evoluat de la "Satana are păduchi".
După o zi relativ fun (souvlaki, Fish, casă Paca), seara a fost tristă şi genială în acelaşi timp! De ce tristă? Că am fost în rockotecă şi fiecare a stat cu bărbatu'. Unde-s, frate, nopţile - nu neapărat în Nord - cu bătură şi femei, "la dracu cu toţi bărbaţii"?! Şi ne-am întors acasă cu zâmbete penibile pe faţă, după care am disecat fiecare cuvânt spus în seara aia, am blestemat fiecare femeie care s-a uitat prea insistent la ei (să fie legate de un copac şi biciuite, să le omorâm cu pietre, să le jupuim, să le spânzurăm în piaţa publică, să aducem un vulture să le ciugulească ochii şi toate cele...) şi am visat la un viitor frumos cu... ei ;;)
Dar, hei, nu mă plâng de nimic, seara/noaptea a fost tare frumoasă ;;)
Vă întrebaţi unde a fost half.moon în tot timpul ăsta? Evident cu bărbatu :D

Acum aştept(ăm) cu nerăbdare să mergem aici.

Tocmai ce mi-am amintit că e 1 decembrie, ziua României, alea alea. Azi noapte zbura pe-acolo un steag, parcă am auzit şi nişte melodii naţionaliste. Şi puţin Altar ..."bine ai venit în România... la noi s-a inventat prostia..." :-" De ce atâta agitaţie nu înţeleg.
Peste-o săptămână (8 decembrie) se merită să sărbătorim. Ştiu că nu ştiţi >:p
 

Turtle Blues Copyright © 2009 Flower Garden is Designed by Ipietoon for Tadpole's Notez Flower Image by Dapino