Chrismassy

Niciodată nu am fost un mare fan al Crăciunului. De fapt, Ligia m-a numit de nenumărate ori Grinch. Da, da, am înţeles entuziasmul oamenilor, iubire, atmosferă cozy, aşa, în familie şi neapărat cadouri, multe cadouri! De obicei şi participam pentru că, na, e cam imposibil de ignorat întregul fenomen. Anul ăsta, în schimb...

Nu există luminiţe de Crăciun. În Constanţa străzile sunt întunecate, fără steluţe, fără fulgi de zăpadă, nici măcar un Moş Crăciun nu am văzut.

Nici acum 3 ani nu aveam brad, dar acum nu mai am nici măcar o creangă agăţată pe undeva, o beteală pe bibliotecă sau ceva care să trimită cu gândul la Crăciun.

În ultimele 3 luni am fost în Bucureşti. Sărbătorile m-au adus înapoi la familia mea. Nu, nu a trezit nimic în mine să-i revăd şi nici ei nu au părut prea fericiţi că sunt acasă, de fapt, după primele 2-3 ore deja păreau deranjaţi de faptul că fac dezordine şi zgomot.

Toată lumea (care contează) e nefericită. Se întâmplă chestii naşpa, se ajunge la concluzii neplăcute. Prea multe momente în care e clar de ce oamenii se sinucid în perioada asta a anului!

Nu se întâmplă nimic.

Deşi nu mă încântă Crăciunul... Chiar sper ca pe 24 sa apară de nicăieri toate decoraţiunile alea kitschoase, vreau sa văd lumini colorate şi câte un Moş Crăciun în fiecare geam, să se audă clopoţei, colinde, să miroasă a sarmale şi să mănânc turtă dulce. Hai, fie, poate să şi ningă!

Dacă nu, mă întorc în Bucureşti. Acolo, prin Piaţa Victoriei (cred) unde sunt în mijlocul străzii luminile alea mov absolut oribile, la petrecerile FJSC unde vine Moş Crăciun şi face glume foarte proaste, la mine acasă unde sunt atât de multe decoraţiuni care luminează pe şi în casă, încât nu pot să dorm noaptea...

Reviu

Despre schimbari si alti demoni, in special cei care in noptile lungi cu fereastra deschisa si bezna in camera, au culcușul in dulap sau in lada patului sau chiar sub perna, daca pentru cateva minute intepenesti cufundat in ganduri, s-ar putea argumenta mult si fara folos. Impactul pe care il poate avea o asemenea experienta asupra individului-tip este, din nou, discutabil, variabil si, mult mai important, irelevant. Dar skill-urile deprinse in vremurile in care insiram pe foi peste foi eseuri, ma obliga sa incep cumva, introductiv, asa. Desi, facand o paralela cam indepartata, ultima perioada s-a cam caracterizat printr-o lipsa de “s-o luam pas cu pas”, deci poate ar fi fost mai adecvat un inceput abrupt si fara legatura cu nimic din ceea ce stiai deja.

Cam asa ma simt. Ignorand partile cu oras, casa, scoala, program, toate scoase din tipla, ce ma trimite in lumea cugetarilor sunt oamenii cei vechi. Aceleasi fete, altfel percepute, par cu totul necunoscute; si parca nici n-ai vrea sa le afli. De alea noi-noi, doamne-fereste sa te apropii. Totusi, in noptile ca asta, parca te-ar ajuta sa fie cineva in pat langa, fara sa scoata o vorba, doar sa-i mai pui din cand in cand mana pe mana. Sa fie o prezenta. Una care nu e in capul tau, cum ziceam de balaurii de mai sus. Desi, poate daca parintii nu te-ar fi speriat cu bau-bau, la televizor nu ai fi vazut emisiuni despre fantome si filme cu spirite, ai fi imbratisat voios faptul ca poate mai e cineva p-acolo, simbioza, gen. Toate astea, doar ca nu tu, eu.

Imi cedeaza creierul. Vestea imbucuratoare este ca cineva super sweet o sa-mi aduca somnifere cat de curand. Ca sa nu mai existe seri ca asta, in care e un cacat de vers care nu stiu de unde e, dar merge atat de bine: „priveste inainte si uraste ce vezi”!

Magazin de vise

De când au apărut am așteptat cu nerăbdare ziua în care aveau sa fie interzise! Era clar că o să se facă abuz și că nu au cum să reziste prea mult timp...

De ce nu îmi plăceau mie aceste spice shop-uri? Nu, nu pentru că uuu, se consumă droguri. Drogurile se consumă oricum... Așa erau mai accesibile, ce-i drept. Și faptul că puteai să zici ”sunt legale, se vând în magazine, deci nu au ce să-mi facă” au convins destui oameni să le încerce ... Și adevărul e că mă întrista, într-un fel, să aud că din ce în ce mai mulți copii de 12-13 ani mor din cauza ierburilor pe care le fumează (sau a ”sării de baie” care înlocuise regenoanele din câte am înțeles).

Dar problema mea principală cu aceste magazine era faptul că transformaseră Constanța (și multe alte orașe, bănuiesc) în niște kitschuri penibile. Culorile puternice - mai ales verdele aprins - îmi violau retina. Mai bine fără!




Apropo de droguri... Nu știu cât e de adevărat, dar, hei, interesantă perspectivă.

Cu opt mii de euro, Agenţia Naţională Antidrog a reuşit să afle ce droguri preferă consumatorii din cluburi şi discoteci, în funcţie de preferinţele lor muzicale. Potrivit ANA, banii i-a dat Centrul Lisabona, autoritatea europeană în materie. Sociologii au vrut să vadă care este legătura dintre consumul de droguri şi spaţiile recreaţionale.

sursa: www.gandul.info/

bac?

Cu liniuta, insemnari irelevante chiar si pentru jurnal.

-Cartea aia faimoasa, scrisa de autorul ala celebru... -Codu' lu' Da Vinci -DA!!!

-Alex nu strivea azi corola de minuni a lumii

-Cristi are erectie cand citeste Coelho pentru ca ala e oricum scopul.

-Maine e bac sau ceva pe-acolo si toata lumea e calma si relaxata; nu inteleg de ce; personal ma coplesesc emotiile cand vine vorba de orice fel de examene, speechuri speakinguri, controale medicale, vorbit la telefon, anulat meditatii, prins fara bilet de troleu, fumat in tren, dezbracat in public, rar vinerea. Distructiv, nu? Si, pesimista si ghinionista, astept biletul din letopisetul tarii moldovei, fara dubii!

Nu pot...

...să mă abțin! am găsit pe blogul ei o lepșa!!!!!!!!!!

Luaţi cartea ce mai la îndemână şi deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.
"...sfârțitul cărții a fost completată și actualizată de dr O...." Freud - Interpretarea viselor

* Fără să verificaţi , cât e oră?
01:00
* Verificaţi:
00:50

* Cu ce sunteţi îmbrăcat(a):
blugi și tricou

* Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi?
Blogul Anei :D

* Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Scaunul meu scârțâind

* Când aţi ieşit ultima data şi unde aţi fost?
Reprezentanța Avon.

* Ce aţi visat ieri noapte?
Ceva violent.

* Când aţi râs ultima oară?
Când am citit chestia asta ( 1.2) ).

* Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi?
Tabloul de la dl Lipan.

* Dacă aţi deveni mutimilionar peste noapte, ce aţi cumpără prima dată?
țigări :))

* Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Role Models

* Aţi văzut ceva ciudat azi?
Nope.

* Prenumele copilului dvs. , dacă ar fi fetiţă?
Veronica (pt că îmi place prescurtarea Vera).

* Şi dacă ar fi băiat?
Habar n-am.

* V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate?
Da.

* Ce aţi dori să vă spună D-zeu la porţile Raiului?
data trecută când am răspuns la întrebarea asta am zis ceva inteligent.... hmm... ”Am o întrebare...!”

* Va place să dansaţi?
Da.

* George Bush?
Ce?

Alegeri

(...pentru ca am citit ultimul post al lui chris)

Viața noastră este rezultatul alegerilor pe care le facem.

Ok, are sens. Ideea de cauza-efect. Dar... Deși țigara pe care o aprind acum nu ma omoară instant, eu tot savurez un posibil viitor cancer. Cu toate astea, nu o sting.

Astăzi cineva a spus că oamenilor le e frică doar de efectele imediate. Întrebarea mea este: nu le e frică de chestiile pe termen lung pentru ca nu acceptă ideea în totalitate, eventual o modelează până când e chiar ok (un efect "pe loc" nu lasă loc de interpretare, te lovește-n freză), pentru că sunt optimiști și speră la o soluție miraculoasă pentru a împiedica în timp util efectul (gen "fac sex neprotejat cu necunoscuți; și dacă iau SIDA, sigur se găsește în 10 ani un leac") sau pentru că efectiv nu le pasă de viitorul îndepărtat, un prezent tumultuos fiind mult prea tentant?

Revin la țigară. Da, știu, îmi distruge tenul, plămânii, șansele de a avea copii, circulația, situația financiară, pe scurt, viața. Dar nu instant! Așa că mă gândesc... de ce nu mă conving toate astea să mă las? Pentru că nu e chiaaar așa de rău până la urma, șansele nu sunt chiar atât de mari (interpretare), exista tratamente de feritilitate, de piele, banul e oricum ochiul dracului și clar medicina va evolua cât să-mi salveze și plămânii (optimism) și, desigur, ce contează toate astea cât timp eu ma simt grozav scoțând fum ("carpe diem" shit)?!

Deci pot să mă încadrez oriunde. De ce? Pentru că atunci când un om nu vrea sa facă ceva, să renunțe la ceva, să schimbe ceva, o să găseasca o mie de motive să nu o facă, oricât i s-ar spune că trebuie să facă fix contrariul! Și pentru că, la fel de bine, oricât de tare nu ar vrea să facă altceva, o să se agațe de alte o mie de motive până se convinge că trebuie să o faca...

Oamenii vor să faca unele chestii pentru că ei consideră că așa trebuie. Nimic nu le e impus. Și dacă ei vor să facă ceva ce, de fapt, nu vor, dar trebuie, e pentru că, după o analizare amănunțită a problemei în cauză, s-au hotărât că alegerea inițială era o dovadă de prostie crasă sau, pur și simplu, nu cea mai bună. Așa că renunță la moftul inițial în favoarea variantei care oferă o perspectivă mai... promițătoare.

Dar nu pentru că le e impus. Nu de altcineva! Când e impus de altcineva putem să invocăm o lipsă de personalitate. Sau lipsa totală de autoritate. Și drepturi. De fapt nu, poți oricând să te revolți și să lupți pentru... tine. Cât despre ideea de ultimatul (gen "dacă nu facem sex, te părăsesc"), e din nou alegerea ta proprie și personală! Pui frumos în balanță, nu îți pune nimeni pistolul la tâmplă (situație în care poți, din nou, să alegi!)... cuvântul cheie rămâne curaj...

Acum pot să pun citatul întreg, are sens și e în context.

Viața noastră este rezultatul alegerilor pe care le facem. A da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalți factori externi, înseamnă a da acestor lucruri puterea de a ne controla.

An nou

Omul mic si negru cu care convietuiam in minte si-n suflet a gasit de cuvinta sa se divida, sa ia proportii si sa inceapa sa oracaie.

De revelion e party. Bautura cat cuprinde, muzici rasunad , cozonaci si beculete ramase de la Craciun, pupat cu iz de juramant sub vasc. Da, vasc… Ani la rand, pe 31 am umblat bezmetica prin piete care-si strangeau rafturile, pe la florarese zgribulite sau negustori infantili, in cautarea aducatorului de mult-noroc intr-ale iubirii si relatiei si fericirii. M-am pupat increzatoare sub acea crenguta(fie ea si invizibila cand oferta fusese deja epuizata de oameni mai grabiti, poate mai disperati dupa caldut si pufos ) cu cei pe care mi-I doream alaturi. Retrospectiv, efectul a fost fix zero, s-au desirat si povestile, s-au deznodat si promisiunile cam cum s-a uscat si vascul.

Anul asta, a lipsit ritualul imperecherii. Am trecut pragul unu cu gandurile intr-alte parti. Am irosit dorinta de la ora 12. Am ciocnit sampanie pentru un plan. Sunt oameni care fac asta an dupa an, consolare vreau sa spun, si totusi se misca. Sau cel putin asa pare.

Omul mic si negru a gresit.